Dar,ce faci,cand,e o relatie imposibila,cand nu exista reciprocitate,cand iubesti doar tu? Exact..momentul ala..acea clipa,in care te gandesti la tot ce a fost..si,amintirea e cea care nu iti permite sa treci asa usor peste,si te face sa te doara,sa iti doresti sa fie langa tine,sa ii simti lipsa,sa iti fie dor.Cand simti asta,o simti la fel de puternic ca sentimentul ala frumos de iubire,..doar ca acesta ii un sentiment amar,dar la fel de intens.
Nimeni nu poate sa inteleaga,cum intelegi tu,nimeni nu poate sa vada ce vezi tu,nimeni nu simte,ce simti tu...si daca inchizi ochii,faci cea mai mare greseala,pt ca,visand il poti avea iar alaturi de tine,dar numai realitatea conteaza.Sufletul,plange atunci cand ochii tai inceteaza sa o mai faca,zambetul salveaza situatia,cand buzele inceteaza sa o mai faca...Esti cea/cel mai frumoasa/frumos,cand zambesti,zambesti cand esti fericit/a,esti fericit/a cand iubesti..iubesti cand esti iubit/a,de aici se poate intui lipsa zambetului:)
Cu toate astea,momentul asta,iti ofera testul de care ai nevoie..in care iti dai seama ca esti mai puternic/a ca oricand.Singur/a,te ridici,pentru ca mai apoi sa uiti,sa zambesti,sa stralucesti,si intr-un final sa primesti ce meriti. Viata e frumoasa,tu esti ca ea,trebuie doar sa zambesti si sa inveti,pretul zambetului tau!
